Cinematografia românească își are începuturile în 1897 când a fost proiectat primul film. În perioada interbelică a cunoscut o dezvoltare importantă, cu apariția primelor capodopere. Totuși, cea mai mare parte a producției era formată din filme de divertisment, cu bugete scăzute. În perioada comunistă, cinematografia a fost folosită ca instrument de propagandă. După 1989, cinematografia românească a cunoscut o renaștere, noile filme abordând teme sociale și istorice complexe, în stiluri inovative. Noul val al cinematografiei românești a primit recunoaștere internațională, câștigând premii la festivalurile de film prestigioase.