Arta modernă este un termen general, folosit pentru a descrie noile stiluri și filosofii ale artei produse în timpul perioadei 1860-1970. Ea a reprezentat o ruptură semnificativă cu tradițiile trecute, fiind caracterizată prin experimentare și inovație în operele de artă. În loc să se axeze pe reprezentarea realistă a lumii, artiștii moderni au explorat noi moduri de a vedea și a interpreta realitatea. Astfel a schimbat radical modul tradițional de a aprecia şi de a înțelege arta, punând accentul pe idei, sentimente, sensuri abstracte și nu doar pe reprezentarea obiectivă a realității.