Artă modernistă românească, dezvoltată la începutul secolului 20, este caracterizată prin diversitate stilistică, având la bază curentele moderniste europene precum impresionismul, expresionismul sau suprarealismul. Artiștii moderniști români au experimentat forme și tehnici noi și au căutat o sinteză între valorile estetice universale și elementele folclorice naționale. În pictura modernistă românească sunt evidente tendințele de abstractizare și de simbolism. În literatura modernistă se observă o predilecție pentru metaforă și simbol, experimentarea formelor poetice și a limbajului.