Pictura românească a secolului al XX-lea a cunoscut o serie de transformări semnificative, în linie cu mișcările artistice care s-au manifestat la nivel internațional. La începutul secolului, artiștii români au adoptat curente precum simbolismul și impresionismul, așa cum se poate vedea în lucrările lui Ștefan Luchian sau Nicolae Grigorescu. În perioada interbelică, avangarda a devenit un curent foarte influent, cu figuri precum Tristan Tzara și Marcel Janco contribuind la nașterea dadaismului. În aceeași perioadă, Școala de la Baia Mare și Școala de la Balcic au adus un suflu nou, concentrându-se pe peisaj și natură. În perioada postbelică, sub regimul comunist, s-a impus realismul socialist, iar după revoluția din 1989, artiștii români au beneficiat de libertatea de exprimare și au expluat o varietate de stiluri și tehnici.