Politica monetară este utilizată de băncile centrale pentru a controla cantitatea de bani în circulație și a influența ratele dobânzilor. Prin ajustarea ratei dobânzii, băncile centrale pot influența cererea de credit și cheltuielile de consum și investiții ale populației și companiilor. Astfel, o politică monetară strânsă (rate de dobândă ridicate și credit limitat) poate reduce inflația, dar poate duce și la o încetinire economică, creșterea șomajului și scăderea investițiilor. În schimb, o politică monetară laxă (rate de dobândă scăzute și acces facil la credit) poate stimula creșterea economică, dar poate duce și la inflație și creșterea datoriei publice și private.