În istoria filosofiei morale, noțiunile de dreptate și echitate au evoluat împreună cu teoriile etice și politice. În filosofia greacă, dreptatea a fost considerată o virtute fundamentală, iar ideea de jus naturalis (dreptul natural) a fost folosită în discuțiile asupra justiției. În Evul Mediu, conceptul de dreptate își găsește locul în teologia creștină, unde justiția divină este modelul pentru justiția umană. În perioada modernă, ideile despre dreptate și echitate s-au legat strâns de ideile despre egalitate și libertate, iar teoriile politice au pus accentul pe drepturile fundamentale ale individului.