Arhitectura de calcul distribuit este un model in care componentele unui sistem sunt impartite pe mai multe calculatoare, dar apar ca un singur sistem utilizatorilor. Avantajele acestui tip de arhitectura includ imbunatatirea performantelor prin unirea resurselor mai multor calculatoare, imbunatatirea fiabilitatii prin redundanta, facilitarea comunicarii si colaborarii intre utilizatori si posibilitatea de a imparti sarcini complexe in componente mai mici si de a le distribui pe mai multe calculatoare pentru a reduce timpul total de completare.