Teoria relativității a lui Einstein este un pilon fundamental al fizicii moderne, care a revoluționat modul în care înțelegem timpul, spațiul și gravitația. Aceasta este de fapt compusă din două teorii distincte: teoria relativității generale și teoria relativității restrânse. Teoria relativității generale, care descrie gravitația, afirmă că materia și energia determină curbură geometriei spațiu-timpului, iar obiectele se mișcă pe drumuri geodezice în acest spațiu-timp curbat. Pe de altă parte, teoria relativității restrânse, care nu include gravitația, postulează că legile fizicii sunt aceleași în toate cadrele de referință inerțiale, iar viteza luminii într-un vid este aceeași, indiferent de viteza sau direcția de mișcare a sursa de lumină. Implicațiile acestei teorii sunt vaste și includ dilatarea timpului (timpul se încetinește la viteze apropiate de ceea a luminii), contracția lungimii (obiectele par mai scurte în direcția mișcării la viteze apropiate de ceea a luminii) și echivalența masă-energie, reprezentată prin celebra formulă E = mc^2, care spune că masa unui obiect este o măsură a energiei sale.