Pictura renascentistă din Italia secolului al XV-lea reprezintă o perioadă de tranziție între stilurile medievale și cele ale Renașterii. În această perioadă, artiștii au început să experimenteze cu realitatea și percepția în arta lor, aducând o nouă importanță realismului și perspectivei. Pictorii importanți ai timpului includ pe Masaccio, Piero della Francesca și Andrea Mantegna, care au contribuit la dezvoltarea acestor noi concepte și stiluri. Măiestria pictorilor renascentiști se reflectă în atenția lor meticuloasă pentru detalii, precum și în adoptarea unor tehnici revoluționare de perspectivă, luminozitate și umbră.