Renașterea, perioada de înflorire culturală și intelectuală din secolul XIV până în secolul XVII, a avut un impact profund asupra dezvoltării gândirii umaniste și a gândirii științifice moderne. Prin valorizarea anticilor clasici, Renașterea a promovat un nou mod de gândire care punea accent pe importanța individului, a rațiunii umane și a experienței personale, care stau la baza filozofiei umaniste. De asemenea, Renașterea a jucat un rol esențial în schimbarea viziunii asupra științei, de la acceptarea dogmelor religioase și filozofice la acceptarea metodei științifice moderne bazate pe observație, experimentare și raționament logic.