În secolul al XVIII-lea, literatura italiană și literatura franceză s-au dezvoltat pe direcții diferite. Până aproape de jumătatea secolului, literatura italiană a rămas ancorată în vechile sale tradiții, precum sonetul, madrigalul și opera. În același timp, în Franța, literatura evolua rapid, căutând să se emancipeze de la modelul clasic și să atingă mai multă naturalețe și realism. Alte diferențe includ faptul că literatura italiană se concentra mai mult pe poezia lirică și pe tradițiile baroce, în timp când literatura franceză se orienta către discursul politic și satiră.