Teoria relativității este o teorie fizică elaborată de Albert Einstein la începutul secolului XX, care schimbă radical concepția clasică despre timp, spațiu și mișcare. Principalele sale consecințe sunt: - relativitatea mișcării: mișcările relative ale obiectelor sunt definite în raport cu observatorul, iar vitezele absolute nu au sens fizic; - contracția lungimii: în condiții de mișcare rapidă, obiectele par a fi mai scurte decât arată măsurătorile statice; - dilatarea timpului: timpul curge diferit pentru două observatoare care se află în mișcare relativă între ele; - echivalența dintre energie și masă: energia și masa sunt două forme ale aceleiași substanțe fizice, care pot fi transformate una în alta.