Teoria relativității dezvoltată de Albert Einstein postulează că legile fizicii sunt aceleași pentru toți observatorii în mișcare relativă uniformă și că viteza luminii în vid este constantă indiferent de starea de mișcare a observatorului. Aceasta a necesitat dezvoltarea unei geometrii speciale, geometria Lorentz, care poate fi utilizată pentru a descrie evenimentele fizice într-un spațiu-timp patru-dimensional.