Monarhiile constituționale au început să apară în Europa în secolul al XVII-lea, având ca principală sursă dezvoltarea teoriei contractuale a guvernării, idee prezentă în diferite concepte filosofice și politice ale timpului. Aceste teorii au influențat gândirea politică europeana de la Iluminism până la Revoluția Franceză. În cadrul regimurilor constituționale, monarhii primeau sprijinul unei constituții, care oferea oamenilor anumite drepturi și libertăți cu scopul de a proteja interesele lor în fața guvernului. Astfel, monarhii erau acum limitați în puterea lor, aceasta fiind semnificativ redusă, iar populația putea exercita acum puterea politică prin intermediul alegerilor și a altor mecanisme de guvernare.