Animalele nocturne, cum ar fi bufnițele și liliecii, s-au adaptat la viața în întuneric prin dezvoltarea unor caracteristici fizice și comportamentale unice. Acestea includ vedere superioară în condiții de lumină scăzută, auz ascuțit și capacitatea de a folosi echolocația. De asemenea, ei sunt capabili să trăiască în medii cu temperaturi scăzute și să găsească hrană noaptea, de exemplu, prin detectarea mirosurilor și vibrațiilor din mediul lor.