Teoria relativității restrânse, concepută de Albert Einstein în 1905, este una dintre cele mai fundamentale teorii ale fizicii moderne și descrie modul în care mișcarea la viteze mari influențează timpul, spațiul și toate fenomenele fizice. Teoria relativității restrânse se bazează pe două postulate fundamentale: legea lui Galilei a inerției și constanța vitezei luminii în toate sistemele de referință inerți. Această teorie a avut un impact major asupra fizicii moderne și a dus la descoperirea unor fenomene precum dilatarea timpului și contracția spațiului.